VLAD MERCORI, prezent în spațiul online ca unul dintre cei mai vocali autori de investigații pe zona politică și administrativă, aduce în prim-plan o nouă serie de dezvăluiri privind comune din România în care cheltuielile cu indemnizațiile de handicap par să fi explodat pur și simplu.
Punctul de plecare al investigației este comuna Ștefan cel Mare din județul Olt, condusă de primarul Măgureanu Viorel Marius, ales pe listele PNL. În această localitate cu 1.499 de locuitori, primăria virează anual nu mai puțin de 5.258.852 de lei pentru indemnizațiile destinate persoanelor cu handicap – o sumă care se apropie de 1 milion de euro. Practic, în jur de 60% din bugetul total al comunei este înghițit de această singură categorie de cheltuieli.
Din datele analizate reiese că valoarea acestor ajutoare sociale variază, în funcție de gradul de handicap, între 450 de lei pentru handicap grav și 1.163 de lei pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Dacă se ia ca reper o medie estimată de 600 de lei pe beneficiar, rezultă că în Ștefan cel Mare ar exista aproximativ 730 de persoane care primesc astfel de indemnizații. Cu alte cuvinte, aproape jumătate dintre locuitorii comunei ar figura oficial ca având un anumit tip de dizabilitate.
Acest raport uluitor dintre numărul locuitorilor și numărul potențial de beneficiari ridică semne de întrebare serioase asupra corectitudinii încadrărilor în grade de handicap. Deși nu sunt formulate acuzații directe, analiza marchează că asemenea cifre sunt greu de justificat printr-o realitate socială sau medicală obișnuită. Faptul că într-o singură localitate rurală se concentrează statistic atât de multe persoane cu handicap este, cel puțin din perspectivă demografică, profund atipic.
Investigația nu se limitează însă la comuna din Olt. Imediat după Ștefan cel Mare, următoarele trei poziții în topul național al ponderii cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local sunt ocupate integral de comune din județul Caraș-Severin. În toate aceste cazuri, mai bine de jumătate din banii publici la nivel local sunt direcționați către indemnizațiile de handicap, situație care amplifică suspiciunile privind modul în care sunt acordate certificatele de handicap în această zonă.
Comuna Șopotu Nou, care numără 896 de locuitori, ajunge chiar să depășească Ștefan cel Mare ca volum absolut al cheltuielilor: 5.392.053 de lei pe an pentru indemnizațiile de handicap. Raportând din nou la media estimată de 600 de lei per beneficiar, rezultatul este șocant – statistic, aproape întreaga populație ar trebui să figureze cu un anumit grad de handicap. Paradoxul devine și mai flagrant dacă se privește spre ultimele alegeri locale, unde prezența la vot a fost de 76%.
Disonanța este evidentă: pe de o parte, un procent teoretic uriaș de persoane cu dizabilități; pe de altă parte, o participare electorală ridicată. Acest contrast alimentează suspiciunile privind posibile abuzuri sau încadrări formale în grad de handicap, fără o acoperire reală. Analiza reamintește că handicapul nu înseamnă exclusiv imposibilitatea de deplasare, dar, chiar și așa, discrepanța dintre așteptările firești pentru o comunitate rurală și cifrele oficiale rămâne greu de trecut cu vederea.
Pe lista comunelor cu valori ieșite din comun ale acestor cheltuieli apar și alte două localități din Caraș-Severin. Dalboșeț, cu 1.364 de locuitori, alocă anual aproximativ 1,2 milioane de euro pentru indemnizații de handicap. În Lăpușnicel, tot în Caraș-Severin, vorbim de circa 600.000 de euro pentru doar 770 de locuitori. Și aici, ponderea acestor plăți în bugetul local este extrem de ridicată.
Analiza mai indică faptul că, în topul primelor 25 de comune din România ordonate după ponderea cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local, se mai regăsesc încă aproximativ trei comune din același județ, Caraș-Severin. Concentrarea acestor situații într-o singură zonă administrativă alimentează ipoteza existenței unor posibile rețele locale care facilitează obținerea certificatelor de handicap sau, cel puțin, a unei lipse de controale serioase și consecvente.
În fața acestor cifre, Vlad Mercori a cerut un punct de vedere oficial de la ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Florin Manole. Reacția ministrului a fost clară: a admis că situația i se pare cel puțin suspectă și a anunțat trimiterea Corpului de Control pentru verificarea modului în care au fost acordate și plătite indemnizațiile de handicap în comunele semnalate de investigație.
Controlul promis ar trebui să stabilească dacă numărul foarte mare de persoane încadrate cu handicap în aceste localități reflectă cu adevărat realitatea medicală și socială sau dacă sistemul de evaluare și de acordare a drepturilor este afectat de nereguli grave. Concluziile anchetei ministeriale sunt așteptate să lămurească dacă sumele uriașe cheltuite provin dintr-o nevoie socială reală sau dacă, dimpotrivă, vorbim despre posibile abuzuri și complicități la nivel local.
